Termenul de colita este un termen foarte general. El se refera aproape la orice afectiune a intestinului gros (colonului). Ori de cate ori apare un astfel de caz, medicul veterinar recurge la un proces de eliminare a diferitelor tipuri de colita ce pot apare, in vederea stabilirii unui diagnostic cat mai exact. In general colita poate fi acuta (cu debut brusc) sau cronica (cu tulburari ce se intind pe o perioada mai indelungata, semnele clinice disparand si reaparand).

Colita acuta, boala inflamatorie a colonului, sindromul colonului iritabil, sindromul de colon spastic, colita limfocitica-plasmocitica, sunt afectiuni ale colonului ale caror semne clinice sunt reunite sub denumirea de colita.

ROLUL COLONULUI

Colonul este ultima portiune a tubului digestiv la nivelul caruia se realizeaza reabsorbtia apei “procesate” de stomac si intestinul subtire (intestinul subtire are un diametru mult mai mic, dar o lungime de patru ori mai mare decat intestinul gros).

Principalele functii ale colonului sunt:

- resorbtia apei din fecale si ca urmare reducerea volumului fecalelor eliminate

- descompunerea bacteriana a unor compusi ingerati

- producerea anumitor vitamine

- depozitarea fecalelor pana in momentul eliminarii.

Toate aceste functii sunt afectate grav la animalele cu colita.

SEMNELE CLINICE ALE COLITEI

Semnele clinice ale colitei variaza de la constipatie la diaree cronica. In general, datorita inflamarii si iritarii mucoasei colonului, animalul simte nevoia de defecare frecventa, ia pozitia de defecare dar rezultatul este un scaun moale spre apos, sau, uneori, fara producerea unei cantitati de fecale (tenesme); frcventa scaunelor poate ajunge la 6 – 10 / zi, iar fecalele pot fi amestecate cu singe. Starea generala a animalelor cu colita, este adesea modificata: lipsa poftei de mincare, apatie, slabiciune. Pe longa efectul epuizant al incercarilor frecvente de eliminare a fecalelor de consistenta moale (diaree), multe animale cu colita prezinta o accentuata scadere in greutate. Aceasata se datoreaza pierderii de vitamine, trecerii prea rapide a alimentelor prin tubul digestiv, pierderii de singe si lichide precum si patrunderii in organism a unor factori infectiosi pe la nivelul peretelui intestinal lezionat.

CAUZELE COLITELOR

1) PARAZITI , viermi lati cantonati la nivelul colonului anterior, sau protozoare (Giardia, Trichomonas, Amoeba, Balantidium etc)

2) CORPI STRAINI care produc colita in special la cainii care mananca iarba sau lemne. Aceste materiale, cu continut foarte mare de celuloza (nedigerabila de catre caine sau pisica), irita intestinul gros. Orice animal cu sindrom de pica (tendinta de a consuma materiale necomestibile) este un “candidat” la colita.

3) INFECTII BACTERIENE in special Salmonella sau Campylobacter

4) BOALA INFLAMATORIE CRONICA A COLONULUI reprezinta de fapt un grup de boli care se datoreaza invadarii peretelui intestinal de catre diferite tipuri de celule (eozinofile, limfocite, plasmocite) uneori datorita reactiilor alergice care au loc la nivel local (intestinal) sau general.

5) SINDROMUL COLONULUI IRITABIL, de origine neurologica sau psihica; se observa la cainii hiperexscitabili, supusi unor conditii de stres sau exercitiu fizic intens.

6) TIFLITA (inflamatia cecumului)- cecumul este un “buzunaras” al tubului digestiv, situat la jonctiunea intestinului subtire cu intestinul gros (jonctiunea ileo-ceco-colica), sinonim cu apendicele de la om.

7) TUMORI care pot fi limfosarcoame si adenocarcinoame

DIFERENTIEREA INTRE AFECTIUNILE INTESTINULUI SUBTIRE SI CELE ALE INTESTINULUI GROS

Cele mai frecvente simptome ale colitei sunt: scaderea consistentei scaunului cu aparitia mucusului in fecale si cresterea frecventei eliminarii fecalelor. Animalul face eforturi de defecare, cu expulzarea unor cantitati mici de fecale, putand da senzatia de constipatie. Pierderea in greutate apare doar in cazurile cronice, a caror evolutie se intinde pe o perioade mai lungi de timp. Sangele de la nivelul colonului are o culoare rosu aprins, spre deosebire de sangele provenit de la nivelul intestinului subtire care este de culoare inchisa, fiind digerat.

Scaderea consistentei scaunului se datoreaza tulburarilor de resorbtie a apei din fecale datorita:

1) hiperactivitatii colonului, astfel incat fecalele nu stationeaza suficient la acest nivel pentru a permite apei sa fie resorbita.

2) intreruperii reactiilor chimice locale care determina resorbtiei apei.

DIAGNOSTICAREA COLITEI

Diagnosticarea colitei se bazeaza pe:

1) ANAMNEZA – este foarte importanta observarea si descrierea tuturor factorilor: aspectul fecalelor si frecventa defecarii, modul de viata al animalului, alimentatia, factorii de stres etc.

2) EXAMENE DE LABORATOR – pentru determinarea parazitilor, a alimentelor nedigerate si a sangelui.

In laboratorul VetHelp se pot executa aceste teste pentru diagnosticarea corecta a tipului de colita si aplicarea tratamentului corespunzator

3) RADIOGRAFIA – cu ajutorul bariului (substanta de contrast vizibila radiografic) administrat pe gura sau prin clisma.

4) COLONOSCOPIA – examinarea vizuala directa cu ajutorul endoscopului

5) ECOGRAFIA – este o metoda de diagnostic foarte precisa pentru anumite tipuri de colite. In clinicile VetHelp se poate pune diagnosticul ecografic al unor tipuri de colita la caine si pisica

6) BIOPSIA – constituie ultima metoda de diagnostic in cazul unor colite cronice, dupa epuizarea tuturor celorlalte metode de tratament. Biopsia presupune anestezierea animalului si folosirea unor procedee chirurgicale speciale pentru recoltarea probelor.

TRATAMENTUL COLITELOR

Tratamentul colitelor este diferit in functie de cauza acestora. Se pot administra antihelmintice in cazul colitelor parazitare; chimioterapice in cazul infestatiilor cu protozoare; antialergice in cazul colitelor de natura alergica etc. Datorita varietatii cauzelor ce pot provoca colita, este foarte important ca tratamentul sa se aplice dupa stabilirea diagnosticului etiologic (cauza) in ideea de a nu provoca o agravare a starii animalului. Un exemplu in acest sens il constituie tratarea cu corticosteroizi a colitei produse de Giardia, presupunandu-se o boala inflamatorie alergica a colonului.

De aceea in cazul in care animalul dvs.prezinta semnele de colita, aratate mai sus, este bine sa mergeti la medicul veterinar, evitand tratamentele facute“dupa ureche” sau dupa sfaturile persoanelor care nu sunt de specialitate.

Dr. Luminita Paraschiv