 De ce am crede ca pisicile si cainii nostri nu pot suferi de dureri de dinti, sau nu pot avea afectiuni stomatologice comune cu ale noastre, stapanii lor? Este o idee gresita. In timp ce noi ne plangem de dureri, luam medicamente sperand sa ne treaca si ajungem la stomatolog cand nu mai putem suporta, ei nu ne comunica suferinta decat prin cateva semne pe care de cele mai multe ori nici nu le luam in seama.
Este de datoria noastra de "parinti " responsabili sa cunoastem citeva aspecte ale patologiei stomatologice la ciini si pisici, asa incit sa putem sa-i ajutam de la primele simptome.
Pentru inceput, este bine sa stiti ca animalele noastre, la fel ca si noi, au o dentitie temporara, sau "de lapte " ce este completa la varsta de 6-8 saptamani si care este inlocuita cu cea definitiva intre 16-24 saptamani. In aceasta perioada cele mai frecvente probleme ce pot aparea sunt leziunile traumatice ale dintilor temporari si eruptia defectuoasa a dintilor definitivi. Dintii de lapte sunt subtiri, nu sint ferm implantati in os si, de aceea, pot fi usor luxati sau fracturati. Marea majoritate a posesorilor de pui de caine se joaca impreuna cu micii lor prieteni cu obiecte de cauciuc pe care incearca sa le "fure " din gura lor.
Atentie mare la aceasta manevra ! Desi cateilor le place grozav sa se joace in acest fel, este posibil ca prin tragerea prea violenta a jucariei sa luxati sau sa fracturati caninul de lapte, cel mai proeminent dinte. Deoarece sub caninul de lapte se dezvolta cel definitiv, este posibil sa-l lezati si pe acesta, impiedicandu-i eruptia sau determinandu-l sa erupa intr-o pozitie defectuoasa.
Este bine sa evitati folosirea obiectelor prea dure, betele, pietrele, chiar si "farfuriile zburatoare ". Printre semnele pe care trebuie sa le observati sunt dificultatile in masticatie, sangerare sau umflaturi. Un dinte fracturat se poate necroza si suprainfecta, provocand un abces localizat ; osul si mucoasa sunt sensibile la atingere si umflate. De aceea este bine sa va controlati cat mai des catelul, iar daca observati vreun dinte fracturat trebuie sa-l duceti cat mai rapid la veterinar pentru a-i fi extras.
Nu numai catelusii isi pot rupe dintii din prea multa joaca. Si pisicutele pot pati acelasi lucru, doar ca ele alergand mai mult, mai ales pe pardoseli lucioase, uneori uita sa "puna frana " la timp si se lovesc de pereti, scari sau usi. Si sa nu uitam ca pisicutele au o placere deosebita sa roada cabluri electrice, ceea ce de multe ori le poate pune in pericol viata. Daca pisica dumneavoastra nu mai mananca si saliveaza abundent, controlati-o in cavitatea bucala. Poate si-a rupt un dinte !
O alta problema ce poate aparea la aceasta varsta, atat la catei cat si la pisici este eruptia in pozitii gresite a dintilor definitivi, indeosebi a caninilor. Nu numai traumatismele pot determina aceasta conditie, ci si retentia pe arcada a caninului de lapte, care impiedica eruptia in pozitie corecta a caninului definitiv. La finalul eruptiei, caninul se va opri cel mai sigur in mucoasa palatului, producand traumatizarea acesteia si , uneori , putand provoca o comunicare intre cavitatea bucala si cea nazala. De aceea, regula de baza pe care trebuie sa o urmati este: niciodata nu trebuie sa existe doi dinti de acelasi fel in acelasi timp pe arcada. In aceasta situatie, mergeti la veterinar sa-i extraga animalului dintele de lapte. Caninul definitiv se poate redresa ortodontic.
La varste adulte, in afara de fracturile dentare, care se pot rezolva prin aceleasi metode ca in stomatologia umana, apar probleme parodontale : tartru, gingivite, abcese parodontale, resorbtii osoase si, in final, pierderea dintilor. Primul semn de boala parodontala este respiratia urat mirositoare. Nu trebuie sa credeti ca aceasta este ceva normal, ci sa va intrebati de ce apare, chiar daca va hraniti animalul cu hrana uscata si ii oferiti jucarii de ros, special concepute pentru ingrijirea gingiilor. Nu lasati boala sa avanseze, pentru ca tratamentul devine din ce in ce mai dificil. Aparitia placii bacteriene si a depozitelor alimentare conduce la formarea de tartru si de pungi parodontale, ce se pot suprainfecta si abceda. Tratamentul consta in detartraj, planare radiculara, chiuretaj parodontal si periaj. Puteti evita acest tratament dificil, daca va obisnuiti animalele de mici sa fie periate pe dinti.
Exista paste si periute speciale pentru micii nostri prieteni. Tot ce trebuie sa faceti este sa va intrebati medicul veterinar cum sa duceti la bun sfirsit o astfel de operatiune ce poate parea dificila, daca nu cumva chiar ciudata. Si cum animalelor noastre le place sa fie trase de bot, in joaca, veti constata ca nu este chiar asa de greu. O igiena bucala bine intretinuta, o atentie sporita din partea stapanului si o alimentatie corecta va asigura sanatatea si fericirea animalului preferat.
Dr. Teodora Bandut |
